25-Hidroxi Vitamina D

Analiză din categoria:Markeri endocrini

• Carență: < 20 ng/ml
• Nivel insuficient: 20-30 ng/ml
• Nivel optim: 30-100 ng/ml
• Doză toxică: >100 ng/ml

Vitamina D este o vitamină liposolubilă, care se găsește sub 2 forme în organismele vii: vitamina D2 (ergocalciferol) și vitamina D3 (colecalciferol).  

Vitamina D2 este forma derivată din plante (ergosterol sau provitamina D2). Vitamina D3 provine fie din alimente de origine animală (în special peștele gras sau uleiul de pește), fie este sintetizată la nivel cutanat din 7-dehidrocolesterol (provitamina D3) sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete, din acest motiv fiind numită și "vitamina soarelui".

Vitamina D este hidroxilată în ficat pentru a forma 25-OH vitamina D, care este hidroxilată din nou în rinichi pentru a da naştere la forma activă biologic. Hormonul activ este controlat strict de nivelul plasmatic al hormonului paratiroidian şi de valorile serice ale calciului şi fosforului. Forma activă, 1,25-(OH)2 vitamina D, creşte absorbţia intestinală a calciului şi fosforului. Ambele sunt necesare pentru reglarea metabolismului osos.

Metaboliţii vitaminei D sunt legaţi de o proteină de legare a vitaminei D şi sunt puşi în circulaţie în organism. Concentraţia 1,25-(OH)2 Vitaminei D este de 1.000 de ori mai mică decât cea a 25-OH Vitaminei D şi are o perioadă de înjumătăţire de 4 ore. Datorită perioadei de înjumătăţire de 2-3 săptămâni, 25-OH Vitamina D este metabolitul care reprezintă cel mai de încredere indicator clinic al nivelului vitaminei D.

De asemenea, nivelul de 25-OH Vitamină D este un indicator al depozitelor de vitamina D ale organismului şi este corelat cu simptomele clinice ale deficitului de vitamină D.

Rolul vitaminei D în organism:

• Ajută la o absorbție mai bună a calciului din alimente;
• Împiedică fragilizarea oaselor;
• Ajută la dezvoltarea armonioasă a sistemului osos al copiilor;
• Previne rahitismul;
• Are rol în prevenirea şi tratarea multor forme de cancer, cum ar fi cel de colon, de sân sau de prostată.

• constipație;
• anorexie; 
• deshidratare;
• astenie;
• iritabilitate;
• vărsături;
• apariția calculilor renali;
• hipercalcemie;
• hipercalciurie.

• Nivelurile scăzute de vitamina D ar putea contribui la apariția declinului cognitiv specific îmbătrânirii.
• Un deficit ușor sau moderat poate fi asociat cu osteoporoza sau hiperparatiroidismul secundar.
• Deficitul sever conduce la insuficiența mineralizării țesutului osos nou format, conducând la dezvoltarea rahitismului la copil şi a osteomalaciei la adult.
• Consecinţele deficitului de vitamina D asupra altor organe decât osul nu sunt pe deplin înțelese, dar ar putea include o susceptibilitate crescută faţă de infecţii, disconfort muscular, rezistenţă la insulină, diabet zaharat de tip I, hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă sau afecţiuni maligne.