Proteine totale în urină (Proteinurie)

Analiză din categoria:Biochimie

Preț:18 lei

Durată:1 zi

Pregătire pacient:Se va explica pacientului cum se colectează urina din 24 de ore: pacientul urinează dimineața și nu reține această urină, apoi colectează într-un vas curat (de 2-3 litri) toată urina până a doua zi dimineață la aceeași oră (inclusiv urina de dimineață). Din această cantitate, după omogenizare, se vor pune ~ 50 ml într-un recipient pentru urină, de unică folosință. În intervalul de 24 de ore în care se colectează urina, pacientul va evita exercițiile fizice.

Material biologic:50 ml de urină (un eșantion din urina de 24 de ore).

Recipient de recoltare:Recipient pentru urină, de unică folosință (se va preciza diureza din 24 de ore).

Eșantion recomandat:Urină

Pregătire material biologic:Nu necesită pregătire.

Stabilitate:Proba de urină este stabilă 7 zile la 2-8 °C 1 lună la -20 °C.

Transport:Refrigerat

Metodă:Spectrofotometrie

Valori de referință:20 -150 mg/24 ore

Factori de interferență:

• Proteinuria poate apărea și în afara unor afecțiuni: stres, traumatisme, intoxicații, contaminarea urinei cu spermă sau sânge menstrual;
• Administrarea unor medicamente poate determina creșteri sau scăderi ale proteinelor serice și creșteri ale eliminării proteinelor urinare. Consultați medicul pentru interpretarea rezultatului în cazul în care urmați un tratament medicamentos.

Informații clinice:

Proteinele serice sunt filtrate la nivelul glomerulilor renali: în cantitate mai mare cele cu greutate moleculară mică (spre exemplu insulina) și mai puțin cele cu greutate moleculară mai mare, precum albumina și transferina. Acestea sunt reabsorbite la nivelul tubilor renali.

Urina normală conține doar urme de proteine, în timp ce aproximativ o treime din proteina urinară este alcatuită din albumină.  
Prezența unor cantități crescute de proteine în urină reprezintă primul semn de afectare renală, uneori înainte de apariția semnelor clinice. 

Proteinuria poate apărea în caz de:

• sindrom nefrotic;
• glomerulonefrită;
• nefrită interstițială;
• pielonefrită acută sau cronică;
• necroză tubulară acută;
• acidoză tubulară renală.

Cresteri ușoare ale proteinelor urinare pot apăre în caz de:

• rinichi polichistic;
• nefroscleroză;
• obstrucții cronice ale tractului urinar;
• sindrom Kimmelstiel-Wilson;
• malformații congenitale;
• tumori.

Alte afecțiuni ce asociază proteinurie:  

• pre-eclampsie;
• amiloidoză;
• sindrom Fanconi;
• boala Wilson;
• afecțiuni hematologice (siclemie, leucemii, limfom malign);
• hipertiroidie;
• mielom multiplu;
• mioglobinurie;
• hemoglobinurie;
• diabet zaharat;
• boala Fabry;
• sindrom Alport.

Eliminarea crescută a proteinelor prin urină poate apărea și:

• secundar unor infecții (septicemie, infecții streptococice, hepatită cu virus B, mononucleoză infecțioasă, endocardită bacteriană);
• boli autoimune (poliartrită reumatoidă, lupus eritematos sistemic, poliarterită nodoasă, dermatomiozită, sindrom Goodpasture, Purpura Henoch-Schönlein, colită ulcerativă).

Se întâlnesc situații de proteinurie ortostatică, benignă, fără complicații ulterioare. Apare de obicei la persoane tinere, aparent sănătoase sau la pacienți aflați în convalescență. În prima urină de dimineață nu se decelează proteine. După mobilizarea pacientului apare proteinurie, dar la valori mici (sub 1,5 g/24 ore).

Tot o situație benignă este considerată și proteinuria tranzitorie. Apare la unii copii și adulți tineri, fără progresie către o afecțiune renală.